" Uneori destinul seamana cu o furtuna izolata de nisip care-si schimba cursul neincetat. Iti schimbi ritmul de mers incercand sa o eviti . Furtuna insa se schimba si ea , potrivindu-si pasul dupa al tau. Schimbi din nou pasul , dar furtuna face la fel . Acest lucru se repeta la nesfarsit , ca un dans macabru cu ingerul mortii , chiar inainte de revarsarea zorilor ... De ce ? pentru ca furtuna nu este "ceva" fara legatura , venit de departe ... Tu insuti esti furtuna . De aceea nu ai decat sa te resemnezi si sa pasesti drept in mijlocul ei , sa-ti aperi ochii si urechile de nisip si sa o strabati pas cu pas. Acolo nu exista nici soare , nici luna , nici directie , uneori nici macar timp ...
E doar nisip fin si alb, facut doar din oase faramate , care danseaza in inaltul cerului ."
(Kafka pe malul marii de Haruki Murakami)
Citesc , citesc si o recitesc din nou . Exista o gramada de intrebari ale caror raspunsuri vreau sa le aflu , dar atunci cand aflu raspunsul intrebarii o sa-mi nasc o noua intrebare . Si totusi nu inteleg de ce cred ca ceilalti reprezinta cauza cand defapt eu sunt singura responsabila pentru propriul meu destin .
Se spune ca timpul le va rezolva pe toate ... Ce m-as bucura sa fie asa , dar ?! Defapt lucrurile nu se pot rezolva de la sine , tot noi suntem cei care le dam un nou curs . Si cateodata timpul nu face altceva decat sa treaca peste noi luandu-ne cu el pana si amintirile .
