Amintire

                               7 Octombrie

   Totul a inceput intr'o zi posomorata de toamna . M'am trezit la 9 , era o ploaie infernala . Pana la ora 12 s'a mai oprit ,dar toata durerea a inceput dupa . Am plecat la scoala .Era o zi obisnuita , ca oricare alta . Am inceput sa ma plictisesc acultand cate ceva la ora de romana apoi venind ora de engleza m'am mai dezmortit .
DAR nu ... 2:20 momentul care s'a imprimat in inima mea si a ramas acolo si nu va mai pleca niciodata . Am aflat  ca un coleg era in fata scolii intins pe strada. "Dar ce s'a intamplat?" Habar nu aveam ce se petrecuse . In fine .. am asteptat pana la terminarea orelor ajungand acasa m'am oprit in fata televizorului ,moment in care la stiri se facea cunoscuta moartea eroului meu Andrei Goreci . " O nu " In acel moment am simtit ca tavanul imi cade in cap , am simtit ca  o durere fulgeratoare imi strapunge corpul facandu'ma sa ma prabusec . "Nu poate fi adevarat!" Ochii mi s'au umplut de lacrimi nestapanite .Am fugit repede la calculator si am inceput sa intreb in stanga si in dreapta daca ce vedeam era adevarat , crezand ca la televizor sunt numai minciuni. Dar nu ! Totul era asa cum vedeam . Am plans ore intregi, zile la rand . Multi imi spuneau ca nu putem face nimic cu tristetea si cu plansul , ca el nu se va mai intoarce . Speram sa nu fie adevarat ,speram sa fie doar o minciuna. Doream nespus de mult ca cineva -cu puteri supranaturale- sa ni'l aduca inapoi pe Andrei .
    Acum mi'am dat seama ca da ,el nu se va mai intoarce ,dar EL va ramane in inima mea si sunt convinsa ca nu doar in a mea ci si in a celorlalti .
                                                                                     In memoria lui Andrei .
                                                                                     Eroul meu.